vineri, 19 noiembrie 2010

Un gram. Sau o pastila.

Mi-e dor de tine.
Dar imi e mai dor de mine, cea care devin cand sunt cu tine.
Si as vorbi cu tine neincetat si ti-as spune prostii. Apoi am rade la unison cu privirile aruncate departe pe tavan si m-ai saruta incet. Iar sticla de vin s-ar uita la noi un pic, apoi s-ar intoarce cu spatele si ne-ar lasa singuri intre cei patru pereti despre care ti-am povestit de atatea ori.

Iar sufletul meu ar inceta sa mai ceara ajutor si s-ar lasa in voia sortii in bratele tale, iar privirea mea ar inceta sa mai povesteasca lucruri triste necunoscutilor. Ei nu au niciun drept oricum sa isi dea cu parerea, nici despre privirea mea, nici despre mersul meu si nici despre cum imi sta parul azi.

Niciun comentariu: