Am zis sa imi mai las si sufletul sa isi spuna cuvantul, caci prea mult am facut abuz de logica si de matematica atunci cand nu isi aveau rostul. Pentru ca nu totul in viata e matematica si pentru ca nu mereu putem sa prognozam evenimentele asa cum ne-a invatat pe noi statistica. Pentru ca oamenii, desi fiinte rationale, sunt mereu impulsivi si mai ales pentru ca sufletul nu prea are ocazia sa se exprime.
"E ciudat cum uneori vedem anumite lucruri si ne aducem aminte niste scene din viata noastra ce pareau uitate sau cel putin incuiate undeva departe in minte. Stiu ca a mai spus-o si Proust inaintea mea, dar mie flash-backurile imi genereaza cea mai puternica stare de introspectie...
E ciudat cum amintirea unei jumatati de scoica daruite intr-o doara pe malul marii imi aduce zambetul pe buze si o stare de neliniste la mine in sufletel. Neliniste buna de data asta. Neliniste care ma lasa totusi sa adorm visand la tine si care ma motiveaza mereu sa fiu mai buna :)
Poate e doar inceputul si e mult de munca si poate ca mi-e frica, dar simt ca daca sunt EU, totul o sa se aseze frumos si o sa imi faca si mie loc sa pasesc spre viitor. Ma scuzi...o sa ne faca noua loc..pentru ca de la un timp gandesc doar la persoana intai plural :P "
Da, sufletul meu vorbeste mai nou la persoana intai plural pentru ca asa vrea el si nu pot sa ii fac nimic.. Asa e el, ciudat. Eu ii spun Dorel de obicei pentru ca e usor nebun si cateodata prostut. De data asta insa e foarte sigur pe el si imi vorbeste asa de sus, e independent si nu mai pot sa il controlez... dar pana acum a luat doar decizii bune si isi permite sa imi rada in nas...mie si logicii mele infailibile.. Dar e dragut asa pentru ca imi vrea binele si am incredere in el, chiar si atunci cand vorbeste la persoana intai plural.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu