Suntem o natie de prosti care se cred buni la toate, indiferent de domeniu, si care dupa ce luam ceva la bord filosofam mai ceva ca schopenhauer. Le stim pe toate si daca nu le stim oricum ne dam cu parerea si suntem si obiectivi in gandire pentru ca suntem superiori si prin translatie empatici.
Suntem tara in care daca nu suntem buni la nimic ne facem artisti si daca nu ne iese nici cu arta luam o pauza sa ne regasim, caci ne-am surmenat. Avem darul contrazicerii, dar nu ne obosim sa gasim niste argumente ca sa ne sustinem cauza, ci doar criticam pe unul si pe altul si cand ni se pare ca celalalt are dreptate ridicam vocea ca sa il dominam( sau ca celalalt sa cedeze din bun simt si sa ne dovedim inca o data superioritatea). Suntem buni la aruncat 2 vorbe in vant si apoi sa intoarcem spatele si sa fugim de replica celuilalt, sa demonstram ca avem totusi o parere in legatura cu orice si suntem culti in cap, desi habar nu avem cu ce se mananca acel cacat.
Suntem o natie de needucati care in loc sa nu arunce hartii pe jos vin cu o replica indelung gandita:"da' lasa ca tot eu ii platesc pe aia care aduna gunoaiele". Te-ai gandit vreodata parameciule ca poate cineva se scarbeste cand se uita la tine cum flegmonezi pe strada?Ca poate la ma-ta acasa jegosule nu arunci gunoaiele pe jos? Pentru voi as face din nou lagare de exterminare imbecililor, sa va tin pe toti la dus si sa va bag Ziklon B si pe anus daca se poate.
Suntem de asemenea o natie de curve care se dau fete mari si se uita scarbite atunci cand le spui de filme porno, dar se f...ut pe un pachet de tigari in scara blocului.Dar ele o fac din sentimente inaltatoare si pentru ca "iubi" este sufletul lor pereche.Mars!
Suntem o tara de oameni foarte cultivati, mai ceva ca recolta de grau pe anul 2008, ca toti citim coelho ,despre cele 11 minute ale mariei curva si alta literatura de citit pe buda( a se citi de consum).

In principiu nu prea mai avem scapare, caci vorba unui cantec drag mie "sunt multi ai dracu si n-au nicio boala".

Get cape.Wear cape.Fly

Cred ca am pierdut sansa care trebuia sa imi schimbe destinul, aia pe care o asteptam cu totii si cand vine nu ne dam seama de importanta ei. Am descoperit ca doar in filme personajele se trezesc la timp si isi dau seama ca sunt pe punctul de a renunta la sansa oferita de karma. Am spus "da" cand trebuia sa spun "nu", m-am complacut in situatie si ce e mai grav, mi-am dat seama prea tarziu de toate lucrurile astea.
Am fost cum am prostul obicei de a fi: fara initiativa, exact asa cum tie iti displacea atat de tare.Mi-am ratat viata asta.Nu-i nimic.Mai am 6.Sau cel putin asa imi place sa cred, ca destinul e indulgent cu noi doar de 7 ori si ca cei mai multi se prind abia la a8a incercare.
Stam toata viata si ne facem planuri despre cum o sa actionam incepand de maine, dar niciodata nu gasim puterea sa schimbam ceva cu adevarat.Nici macar pe noi. Nu gasim in noi curajul de a incerca, desi jumatate din reusita consta in acea incercare ( restul tine de abordare).
Vreau sa am din nou sentimentul ala de libertate, ca atunci cand eram suparata si am fugit de ploaie.Am condus pana nu a mai plouat si am ajuns la curcubeu si acolo m-ai sarutat pana am inceput sa tremur.Acolo m-as intoarce oricand daca as avea puterea.
Damn..Life's too fucking boring not to try.

Closer

-Didn't fancy my sandwiches?
-I don't eat fish.
-Why not?
-Fish piss in the sea.
-So do children.
-I don't eat children either.


And so it is, just like you said it would be.Life goes easy on me.Most of the times.

Eu..

-ma las intimidata de oamenii care mi se par superiori, desi nu ar trebui
- din cauza asta nu imi spun niciodata parerile in grupuri mari
-ma gandesc de multe ori cine o sa vina la inmormantarea mea
-ma uit insistent la oamenii care se uita la mine pe strada
-nu pot sa ma concentrez la lucrari/ examene pt ca am impresia ca toata lumea se uita la mine si isi da seama ca nu stiu un anumit subiect
-am avut totusi curajul sa infrunt multa lume pentru un lucru care mi s-a parut mie ca a meritat
-scot limba atunci cand merg pe strada fara sa imi dau seama
-uneori sunt egoista si in secunda 2 imi pare rau
-nu suport certurile sau discutiile in contradictoriu
-pot sa rad 32 de minute din aduceri aminte
-devin obsedata de anumite melodii si le ascult pana la refuz
-comentez mereu la cei care arunca hartii pe strada. La un moment dat probabil o sa mi-o iau, dar eu ma ambitionez.
-ma inteleg foarte bine cu fratele meu si avem glume pe care doar noi le intelegem :)
-imi fac tot felul de planuri, dar niciodata nu imi fac timp sa le aplic
-sunt amuzanta cateodata si de obicei ironica
-nu pot sa ma concentrez daca nu beau cafea dimineata
-nu pot sa dorm mai mult de 10 ore

Pacience my dear..

M-am intrebat aproape un an daca tu te mai gandesti din cand in cand la mine, daca mi-am castigat un loc oricat de mic in mintea si inima ta. Azi am aflat ca da, ca si tu te mai gandesti la mine..ca si tu iti mai pui intrebari si cauti raspunsuri si am simtit ca acelasi fior ca in seara cand m-ai sunat prima oara. Poate nu mai are niciun rost acum... dar am simtit ca inca mai exista acea speranta (raman totusi o naiva)
In timp am realizat ce s-a intamplat si mi-am dat seama ca ma depersonalizasem, dar inca nu am inteles de ce. Ma intimidai. Ma faceai sa nu mai am nicio parere. Dar intr-un an s-au schimbat multe, caci m-ai facut mai puternica, mai nepasatoare si mai rabdatoare , mai mereu cu zambetul pe buze si cu o replica ironica de spus. TU m-ai ajutat sa imi dau seama ce oameni am in jurul meu si datorita TIE acum am doar prieteni adevarati. Poate ti se pare ciudat, dar inca nu stii la ce am renuntat pentru a putea continua ce incepusem dintr-o joaca si ce am fost nevoita sa recuperez cand tu ai plecat.
E o scrisoare deschisa si dintre miliardele de pagini web, nu o vei gasi tocmai pe a mea, dar eu inca mai am acea speranta puerila.