Oricum nu am sa pot sa te inteleg vreodata. Nu pot sa fiu empatica...asta e. Nu inseamna ca nu m-am straduit.
Undeva printre asfaltul ala negru lipsit de zapada si care se holbeaza stupid la mine si colindele unor copii rataciti pe strazi am pierdut si eu spiritul Craciunului. Nu-l vreau inapoi. Sper sa se bucure de el cel care l-a gasit, caci mie oricum nu imi mai foloseste. Am gasit in schimb altceva mai interesant. O cutie. Plina cu diverse sentimente confuze. In principiu nervozitate, din care ar trebui sa invat sa construiesc ceva. Dar ce poti sa inveti, cand resemnarea ia locul nervozitatii, intri in letargie si ajungi sa traiesti din inertie? Nimic. Mi se rupe. Si ce daca sunt banala? N-au mai fost si altii inaintea mea? Si ce daca ma amestesc in multime? Oricum nu ma disting atat de tare incat sa remarce cineva.

Dar parca nu e totusi resemnare atunci cand inca te mai gandesti la motive si la consecinte.Poate mai am vreo sansa.

Trebuiau sa poarte un nume

Bine ..recunosc. Poate nu meritai tot ceea ce ti-am facut si sadismul meu a atins paroxismul atunci cand radeam ironic la orice cuvant de al tau.Poate ca rautatea si cinismul meu, materializate in nepasare nu iti erau destinate tocmai tie. Poate ca intr-adevar ai avut dreptate atunci cand imi spuneai ca orgoliul meu e de ajuns pentru amandoi.
Acum nu vreau sa ma scuz.Nu vreau sa imi cer iertare. Nu vreau nici macar sa gasesc vreun pretext banal, desi as putea. Acum vreau doar sa imi explic mie de ce am fost in stare sa fac asta. Inainte m-ar fi mustrat constiinta, cuvintele mi s-ar fi oprit in gat, iar rasetele alea isterice ar fi fost o utopie.
Cred ca totusi inteleg de ce. Pentru ca trebuia. Trebuia sa scap cumva de toata ura care se adunase in mine si tu ai fost o tinta atat de simpla incat nu imi vine sa cred ca eram pe punctul de a te rata. Pentru ca altii inaintea ta m-au facut si pe mine o tinta si simteam ca trebuie sa continui ciclul asta bolnav. Pentru ca sunt om si mai ales pentru ca ai fost acolo la momentul nepotrivit.Mda...macar tu te-ai straduit sa fii acolo si sa ma intelegi. Nu cred ca ai putea, desi parea ca ai potential. Oricum nu mai conteaza pentru ca ai priceput aluzia si nu m-ai mai cautat.

Tosusi mi se pare mai grav ca nici macar nu imi pare rau si ca as putea sa o mai fac si alta data.

it gets on my nerves

Ma enerveaza oamenii care nu au puterea sa recunoasca faptul ca nu sunt originali.Ma enerveaza oamenii aroganti.Ma enerveaza oamenii aroganti care se cred superiori, dar argumentele lor sunt bazate doar pe critica la adresa altora. Ma enerveaza oamenii care se cred mai buni decat tine doar pentru ca au avut o sansa la un moment dat. Ma enerveaza oamenii care dau vina pe altii pentru propriile vicii. Ma enerveaza ma enerveaza ma enerveaza oamenii care MINT!!! Ma enerveaza oamenii ipocriti, care te critica doar pentru ca nu pot fi ca tine. Ma enerveaza oamenii razbunatori pentru prostia gestului de a se razbuna si pentru egoismul lor. Ma enerveaza oamenii care vorbesc pentru ca le place cum suna vocea lor. Ma enerveaza ca uneori prefer sa nu le spun nimic si ca dupa aia regret.

alalalalala life is wonderful

Lucrurile marunte ne binedispun. Un zambet increzator face mai mult decat orice cuvant.
Cand o sa ma fac mare vreau sa am incredere in fortele proprii.
Azi am apreciat curajul si l-am rasplatit cum am stiut. nu stiu daca am fost inteleasa cum trebuia.
Norocul ne face ceea ce sunt
Ironia e cea mai apreciata forma a umorului astazi.Ironia este insa prost inteleasa.
Viata e ca o curba a lui Gauss.uniforma si periodica.(http://www.youtube.com/watch?v=_TDcQdgGi5U)

Neputinta

As vrea sa pot sa fac...cumva...dar nu...atunci...cum? pai daca nu..de ce asa? si daca vreau...de ce nu pot?Gandurile i se invalmaseau si EA nu se mai gandea demult la EA. Pentru prima data se gandea la altii...la cei din jur...era curioasa cum simt altii sau daca altii mai simt ceva. Versuri din melodii veneau de-a valma in mintea ei fara sa fi avut vreo legatura.(
"La colturi viata vinde flori
Se moare des, de 2 ori
Fiarele flamanzesc in ei
Strada miroase tot a tei
Dragostea sta in aprozar
O intamplare e un zar ")
Un televizor spunea ceva amuzant in surdina dar la urechile ei ajungeau doar tipete disperate.
Nebunia ei devenise nebunia celor din jur...sau nebunia celor din jur se adaugase nebuniei ei.Simturile ii erau din ce in ce mai ascutite, iar rimelul ii parea mult prea negru pentru o seara de iarna.

Vroia cumva sa faca ceva pentru altcineva, stiind totusi ca va fi egoista si va face astfel ceva pentru ea.Se simtea vinovata ca nu poate si nu intelegea de ce. Viata ii parea un speedball: dupa ce i-a fost injectata avea doar 2 alegeri: sa fie placere pura, exaltare totala...sau sa fie drumul spre nefiinta.Vroia sa aleaga dar nu putea...cineva alesese pentru ea.

Mai stii ceva despre EA?...Nu, a iesit din viata mea si a inchis 3 usi rugandu-se cerului sa nu o mai gasesc.Spunea ca nu mai vrea sa se intoarca niciodata in haos...ca lumea ei e construita din paie si ca fumul de tigara ii face rau. Am inteles atunci ca lumile noastre nu se potrivesc si culorile nu se mai pot amesteca ... cred ca i-am facut mult rau ca am scos-o din povestile ei.
Am mai auzit de ea doar de la oamenii de pe strada, cand umblam innebunit sa o mai vad o fractiune de secunda.Am inteles ca e bine...ca zambeste politicos si spune "te rog frumos" si "multumesc" tot timpul. Ea nu era asa...Probabil s-a schimbat mult de atunci si nici nu as mai recunoaste-o daca ar trece zambind pe langa mine, dar m-as indragosti cu siguranta de ea din nou.

A plecat si a lasat doar o urma de Gucci Rush in spatele ei.Ironic. Pana si parfumul ii tradeaza natura.Eu inca mai sper ca ii e dor de mine...EA inca mai umbla bizar prin lume, cautand un scop pentru care sa continue.

Daca i-as spune ca inca o mai visez, inca ne mai visez de mana, alergand pe strazi sau cantand la 120 km/h, sigur mi-ar intoarce hotarata spatele si mi-ar spune taios :"uita-ma", iar inima ei ar pompa sange din ce in ce mai repede pana i l-ar urca pe tot in obraji. Atat mai stiu despre ea, sau atat as mai vrea sa stiu..

Atunci poate.

Atunci cand soarele pare ca isi intoarce razele si oamenii se uita ciudat la tine pentru ca fumezi pe strada ca doar deh...nu se cuvine pentru o domnisoara. Atunci cand "altfel" inseamna mai bine decat majoritatea, atunci imaginatia lasata in voia sortii duce la niste lucruri nesperate, atunci cand cafeaua adusa dimineata in camera tine loc de "buna dimineata" sau atunci cand telefonul e plin de mesaje cu urari de "insanatosire grabnica"(mentala probabil). Atunci esti fericit..

Simtea racoarea noptii intrandu-i in pori si stelele se inmulteau in timp ce se uita la ele.Avea atatea intrebari care o bantuiau si care nici nu meritau vreun raspuns.era din nou acasa si tigarea fumata pe balcon ii dadea siguranta ca nimeni si nimic nu ii va sta in drum.Si-a spalat orasul de pe fata si a devenit din nou EA. Gandindu-se la biciclete galbene,nopti prea lungi si prea banale a realizat ca totusi mainile ei vor fi tot acolo pentru multe alte nopti cu stropi de stele si miraje inselatoare. Dar ca nimic nu va mai fi la fel...nu mai putea fi la fel pentru ca simtea in adancul ei acea tresarire ce nu isi avea locul acolo..simtea ca lumea se invarte in sens invers si EA nu poate face nimic.Avea deja-vu-uri din ce in ce mai des si isi amintea unele lucruri ce pareau uitate pentru eternitate.Un flash-back proustian ii penetra mintile neincetat si mii de ganduri se invalmaseau sa iasa la lumina.Poate ca nu mai era orasul de vina de data asta..poate ca se schimbasera amandoi si nu mai erau compatibili.oricum el ii va ramane mereu credincios...chiar daca EA se va retrage in fiecare seara pe acel balcon si il va parasi pentru jumatate de noapte :)