miercuri, 9 iunie 2010

Scar(r)ed

Taci..Dar privirile intersectate undeva in aerul care pluteste in mijlocul camerei spun mai multe decat orice cuvant... Incerci sa imi explici ca halucinatiile te-au indemnat sa iti ineci din nou mintile si ca durerile din muschi te sfasiau pe dinauntru, iar degetele oricum tremurau..Privirea mea rece te sperie, caci te gandesti ca de data asta nu o sa ma mai intorc, ca iti voi lua tot ce ai iubit odata, dar nu voi face eu asta...va veni de la sine
Va veni un moment cand va trebui sa dai socoteala pentru tot si poate nu in fata mea sau a persoanelor care ti-au fost alaturi si atunci cand nu meritai...chiar si atunci niciun calmant nu era destul de puternic incat sa ma faca sa adorm.

Nu ai stiut niciodata, dar cosmarurile nu au incetat...imaginile alea vii inca se perinda in voie printr-o minte imbatranita si obosita de copil cu visuri indraznete.. si nu le poti opri..Alergi dupa ele si ai impresia ca le prinzi, dar imediat cum deschizi palma iti zboara din nou...si asta in fiecare noapte. Adormi plangand, intrebandu-te cu ce ai gresit si dorindu-ti sa nu te fi nascut si cand te trezesti iti cercetezi atent mainile, sa vezi daca intr-adevar ranile sunt acolo...si de fiecare data sunt.. Speram in fiecare noapte sa vina cineva sa le stearga si sa ma trezeasca zambind spunandu-mi ca a fost cel mai urat vis pe care l-as putea avea, dar dimineata tu nu mai erai, era doar EA, cu privirea calda, imi mangaia obrajii rosii de furie si imi spunea ca "o sa trecem noi si peste asta".

Acum o sa te vad din nou si ochii ma vor implora sa iti zambesc, dar mainile inca iti vor tremura, contrazicandu-ti privirea... Si nu voi sti cum sa reactionez, nu voi sti daca sticla aia goala de pe masa e de azi...sau de ieri...sau de maine...nu voi sti daca sub zambetul ei nu se ascund alte cicatrici pe care i le-ai facut TU.

Ai promis de multe ori, dar acum nu mai crede nimeni.. Nici eu, nici EA... nu mai avem puterea sa credem intr-o schimbare dupa atatia ani... ai rupt din vraja miracolului cate putin si ne-ai lasat doar pragmatismul, realismul si gustul amar pe care il simti cand te trezesti si iti dai seama ca si ziua asta va fi la fel, ca nimeni nu va veni sa iti spuna : "S-a terminat, in sfarsit...s-a terminat"