Citind niste cuvinte scrise pe un ton solemn si cu niste litere cu onduleuri ciudate si-a adus aminte un cantec pe care il canta mult cand era copil. Si atunci nu insemna nimic, erau doar niste alte cuvinte pe care le rostea mecanic si era apreciata de cei din jur...
Azi isi aducea aminte doar sfarsitul..care culmea...EI ii semana mai mult a inceput : "Pot sa-mi iau locul langa tine pe stea? Da, zise printul, esti prietena mea!":) Oare atunci cand suntem copii facem diferenta dintre sfarsit si inceput?
Privind in trecut zambea increzatoare si optimista, intorcand capul inspre viitor avea in minte doar o imagine cu baloane de sapun care se spargeau cu incetinitorul de-a lungul timpului, iar daca privea in fata haosul se asternea complet peste trupul ei. Asa ca statea in loc si incerca sa prinda timpul, dar timpul, un pudibond convins, nu se lasa deloc prins. Se juca doar cu nervii ei si ii punea la incercare rabdarea in fiecare zi, lasandu-i nopti de nesomn si pachete golite de tigari sa faca ordine in haosul ce se asternea.
