Un alt decor, acelasi suflet..de data asta isi spala alt oras de pe fata cu grija in fiecare seara, ca nu cumva praful din inimile lor sa ii murdareasca visele. Se mai trezea in toiul noptii plangand, dar destul de rar, iar lacrimile erau parca mai timide decat la inceput, dar ramaneau totusi acolo... Un glas de nebun ce isi striga soarta se auzea de la alt balcon si desi nu ar fi vrut, ii intelegea perfect tipatul ascutit si dureros. EA, cea independenta, ironica, sarcastica si acida avea nevoie de protectie, de siguranta si mangaieri dulci pe pleoapele abia trezite din somn.
Se gandea daca oamenii chiar merita atata stradanie si isi aprindea tigare de la tigare, incercand sa dea raspunsuri plauzibile intrebarilor ce o imprejmuiau. Daca intr-adevar viata se termina cu zambetul pe buze, de ce ne temem de sfarsit? Daca visele nu pot muri, ce se intampla cu ele? Si mai ales, de ce nu toata lumea il place pe Micul Print?
