duminică, 28 decembrie 2008


Oricum nu am sa pot sa te inteleg vreodata. Nu pot sa fiu empatica...asta e. Nu inseamna ca nu m-am straduit.
Undeva printre asfaltul ala negru lipsit de zapada si care se holbeaza stupid la mine si colindele unor copii rataciti pe strazi am pierdut si eu spiritul Craciunului. Nu-l vreau inapoi. Sper sa se bucure de el cel care l-a gasit, caci mie oricum nu imi mai foloseste. Am gasit in schimb altceva mai interesant. O cutie. Plina cu diverse sentimente confuze. In principiu nervozitate, din care ar trebui sa invat sa construiesc ceva. Dar ce poti sa inveti, cand resemnarea ia locul nervozitatii, intri in letargie si ajungi sa traiesti din inertie? Nimic. Mi se rupe. Si ce daca sunt banala? N-au mai fost si altii inaintea mea? Si ce daca ma amestesc in multime? Oricum nu ma disting atat de tare incat sa remarce cineva.

Dar parca nu e totusi resemnare atunci cand inca te mai gandesti la motive si la consecinte.Poate mai am vreo sansa.

miercuri, 24 decembrie 2008

Trebuiau sa poarte un nume

Bine ..recunosc. Poate nu meritai tot ceea ce ti-am facut si sadismul meu a atins paroxismul atunci cand radeam ironic la orice cuvant de al tau.Poate ca rautatea si cinismul meu, materializate in nepasare nu iti erau destinate tocmai tie. Poate ca intr-adevar ai avut dreptate atunci cand imi spuneai ca orgoliul meu e de ajuns pentru amandoi.
Acum nu vreau sa ma scuz.Nu vreau sa imi cer iertare. Nu vreau nici macar sa gasesc vreun pretext banal, desi as putea. Acum vreau doar sa imi explic mie de ce am fost in stare sa fac asta. Inainte m-ar fi mustrat constiinta, cuvintele mi s-ar fi oprit in gat, iar rasetele alea isterice ar fi fost o utopie.
Cred ca totusi inteleg de ce. Pentru ca trebuia. Trebuia sa scap cumva de toata ura care se adunase in mine si tu ai fost o tinta atat de simpla incat nu imi vine sa cred ca eram pe punctul de a te rata. Pentru ca altii inaintea ta m-au facut si pe mine o tinta si simteam ca trebuie sa continui ciclul asta bolnav. Pentru ca sunt om si mai ales pentru ca ai fost acolo la momentul nepotrivit.Mda...macar tu te-ai straduit sa fii acolo si sa ma intelegi. Nu cred ca ai putea, desi parea ca ai potential. Oricum nu mai conteaza pentru ca ai priceput aluzia si nu m-ai mai cautat.

Tosusi mi se pare mai grav ca nici macar nu imi pare rau si ca as putea sa o mai fac si alta data.

joi, 18 decembrie 2008

it gets on my nerves


Ma enerveaza oamenii care nu au puterea sa recunoasca faptul ca nu sunt originali.Ma enerveaza oamenii aroganti.Ma enerveaza oamenii aroganti care se cred superiori, dar argumentele lor sunt bazate doar pe critica la adresa altora. Ma enerveaza oamenii care se cred mai buni decat tine doar pentru ca au avut o sansa la un moment dat. Ma enerveaza oamenii care dau vina pe altii pentru propriile vicii. Ma enerveaza ma enerveaza ma enerveaza oamenii care MINT!!! Ma enerveaza oamenii ipocriti, care te critica doar pentru ca nu pot fi ca tine. Ma enerveaza oamenii razbunatori pentru prostia gestului de a se razbuna si pentru egoismul lor. Ma enerveaza oamenii care vorbesc pentru ca le place cum suna vocea lor. Ma enerveaza ca uneori prefer sa nu le spun nimic si ca dupa aia regret.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

alalalalala life is wonderful

Lucrurile marunte ne binedispun. Un zambet increzator face mai mult decat orice cuvant.
Cand o sa ma fac mare vreau sa am incredere in fortele proprii.
Azi am apreciat curajul si l-am rasplatit cum am stiut. nu stiu daca am fost inteleasa cum trebuia.
Norocul ne face ceea ce sunt
Ironia e cea mai apreciata forma a umorului astazi.Ironia este insa prost inteleasa.
Viata e ca o curba a lui Gauss.uniforma si periodica.(http://www.youtube.com/watch?v=_TDcQdgGi5U)

vineri, 5 decembrie 2008

Neputinta

As vrea sa pot sa fac...cumva...dar nu...atunci...cum? pai daca nu..de ce asa? si daca vreau...de ce nu pot?Gandurile i se invalmaseau si EA nu se mai gandea demult la EA. Pentru prima data se gandea la altii...la cei din jur...era curioasa cum simt altii sau daca altii mai simt ceva. Versuri din melodii veneau de-a valma in mintea ei fara sa fi avut vreo legatura.(
"La colturi viata vinde flori
Se moare des, de 2 ori
Fiarele flamanzesc in ei
Strada miroase tot a tei
Dragostea sta in aprozar
O intamplare e un zar ")
Un televizor spunea ceva amuzant in surdina dar la urechile ei ajungeau doar tipete disperate.
Nebunia ei devenise nebunia celor din jur...sau nebunia celor din jur se adaugase nebuniei ei.Simturile ii erau din ce in ce mai ascutite, iar rimelul ii parea mult prea negru pentru o seara de iarna.

Vroia cumva sa faca ceva pentru altcineva, stiind totusi ca va fi egoista si va face astfel ceva pentru ea.Se simtea vinovata ca nu poate si nu intelegea de ce. Viata ii parea un speedball: dupa ce i-a fost injectata avea doar 2 alegeri: sa fie placere pura, exaltare totala...sau sa fie drumul spre nefiinta.Vroia sa aleaga dar nu putea...cineva alesese pentru ea.
Mai stii ceva despre EA?...Nu, a iesit din viata mea si a inchis 3 usi rugandu-se cerului sa nu o mai gasesc.Spunea ca nu mai vrea sa se intoarca niciodata in haos...ca lumea ei e construita din paie si ca fumul de tigara ii face rau. Am inteles atunci ca lumile noastre nu se potrivesc si culorile nu se mai pot amesteca ... cred ca i-am facut mult rau ca am scos-o din povestile ei.
Am mai auzit de ea doar de la oamenii de pe strada, cand umblam innebunit sa o mai vad o fractiune de secunda.Am inteles ca e bine...ca zambeste politicos si spune "te rog frumos" si "multumesc" tot timpul. Ea nu era asa...Probabil s-a schimbat mult de atunci si nici nu as mai recunoaste-o daca ar trece zambind pe langa mine, dar m-as indragosti cu siguranta de ea din nou.

A plecat si a lasat doar o urma de Gucci Rush in spatele ei.Ironic. Pana si parfumul ii tradeaza natura.Eu inca mai sper ca ii e dor de mine...EA inca mai umbla bizar prin lume, cautand un scop pentru care sa continue.

Daca i-as spune ca inca o mai visez, inca ne mai visez de mana, alergand pe strazi sau cantand la 120 km/h, sigur mi-ar intoarce hotarata spatele si mi-ar spune taios :"uita-ma", iar inima ei ar pompa sange din ce in ce mai repede pana i l-ar urca pe tot in obraji. Atat mai stiu despre ea, sau atat as mai vrea sa stiu..

miercuri, 3 decembrie 2008

Atunci poate.


Atunci cand soarele pare ca isi intoarce razele si oamenii se uita ciudat la tine pentru ca fumezi pe strada ca doar deh...nu se cuvine pentru o domnisoara. Atunci cand "altfel" inseamna mai bine decat majoritatea, atunci imaginatia lasata in voia sortii duce la niste lucruri nesperate, atunci cand cafeaua adusa dimineata in camera tine loc de "buna dimineata" sau atunci cand telefonul e plin de mesaje cu urari de "insanatosire grabnica"(mentala probabil). Atunci esti fericit..

Simtea racoarea noptii intrandu-i in pori si stelele se inmulteau in timp ce se uita la ele.Avea atatea intrebari care o bantuiau si care nici nu meritau vreun raspuns.era din nou acasa si tigarea fumata pe balcon ii dadea siguranta ca nimeni si nimic nu ii va sta in drum.Si-a spalat orasul de pe fata si a devenit din nou EA. Gandindu-se la biciclete galbene,nopti prea lungi si prea banale a realizat ca totusi mainile ei vor fi tot acolo pentru multe alte nopti cu stropi de stele si miraje inselatoare. Dar ca nimic nu va mai fi la fel...nu mai putea fi la fel pentru ca simtea in adancul ei acea tresarire ce nu isi avea locul acolo..simtea ca lumea se invarte in sens invers si EA nu poate face nimic.Avea deja-vu-uri din ce in ce mai des si isi amintea unele lucruri ce pareau uitate pentru eternitate.Un flash-back proustian ii penetra mintile neincetat si mii de ganduri se invalmaseau sa iasa la lumina.Poate ca nu mai era orasul de vina de data asta..poate ca se schimbasera amandoi si nu mai erau compatibili.oricum el ii va ramane mereu credincios...chiar daca EA se va retrage in fiecare seara pe acel balcon si il va parasi pentru jumatate de noapte :)

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Wheel of fortune



Spunem mereu ca cei care reusesc in viata sunt oameni ambitiosi, cu o vointa puternica si multa perseverenta. Spunem ca cei care muncesc sunt in final rasplatiti pentru ca o merita, pentru a le aprecia eforturile si reusitele. Intr-un spatiu al zborului invers insa avem nesimtirea sa afirmam aceste lucruri, desi suntem constienti ca ceea ce ne diferentiaza nu este motivatia , ci norocul...cu care ne nastem sau nu.
Egalitatea sanselor este o utopie prosteasca, caci se poate observa practic ca oamenii nu au dreptul la aceleasi lucruri doar pentru pozitia sociala pe care o ocupa sau nenorocul de a se naste intr-un colt uitat de lume.Am facut un automatism din a spune ca democratia ofera tuturor aceleasi drepturi, desi in sinea noastra stim ca sansa este cea care ne formeaza viitorul. Daca avem norocul sa ajungem intr-un cerc influent, sa ne fie observate cumva calitatile sau sa ne fie modelate unele calitati, atunci ne asteapta probabil un viitor stralucit. In schimb daca ne nastem intr-un mediu cu un grad de cultura ce nu poate fi numit nici macar mediu, atunci unde mai intervine ambitia noastra, caci oricat ne-am stradui nu vom putea niciodata sa depasim acel nivel.
Stau si observ cateodata cum tot ceea ce credeam pana acum un adevar general valabil, la o analiza mai atenta se dovedeste a fi o minciuna. Si daca e asa...atunci lumea e cladita pe o minciuna bine pusa la punct si foarte bine musamalizata? Sau o viziune prea pragmatica nu este bine venita astazi?

vineri, 21 noiembrie 2008

Povesti


Se regasea de multe ori in povestile spuse de altii..spuse de necunoscuti pe scene mari...sau spuse de copii la colt de strada. Parca cineva ii cunostea cele mai ascunse ganduri..parca ii stiau povestile pe care ei ii era atat de rusine sa le spuna. Erau povesti comune...gandite de mii de oameni simultan si spuse doar de cei mai vibranti, de cei care oricum nu mai au nimic de pierdut, ci doar de impartasit.

Ar fi vrut si ea sa spuna ce simte...dar totdeauna cuvintele i se opreau in minte si un gol ii cuprindea tot corpul...incepand cu stomacul. In schimb se regasea in litere...litere mici,mari, colorate sau abia vizibile...in insemnari de la sfarsitul caietelor sau in eseuri complicate. Avea senzatia atunci ca lumea e doar pentru ea...ca totul graviteaza in jurul e, dar totodata realiza ca undeva...in infinitatea secundelor si a stelelor...altcineva simte la fel si ca e doar o banala piesa intr-un joc stupid. DAR ei i se pareau atat de marete sentimentele ei!

Auzise o data o poveste complicata pe care a incercat mult timp sa o descifreze, dar esuase lamentabil pentru ca nu putea intelege cum cineva este condamnat pentru ca era diferit. Lumea ei se rezuma la libertate si la placere, fara prejudecati, fara ipocrizie, fara frustrari sau regrete. Ea isi dorea cuvinte spuse direct, pareri strigate in gura mare si curajul de a spune "DA" sau "NU".Pretextele o lasau rece, iar falsitatea o indigna peste masura.

Atunci...si-a dat seama ca se regaseste in experientele oamenilor care i se asemanau...oamenii liberi care aveau ceva de spus. Si a ales sa ignore lucrurile care nu ii erau compatibile si care o revoltau. :)

joi, 20 noiembrie 2008

Cu zambetul pe buze

E greu uneori sa iti poti pastra calmul atunci cand prostia si rautatea se contopesc brutal in jurul tau si simti ca nimeni si nimic nu mai are noima.Grandomania ia locul oricarei alte valori morale, iar inteligenta si bunatatea sunt de mult perimate. Si atunci ce faci?Sa ii eviti se exclude din start, caci oricate eforturi disperate ai face, te gasesc ei cumva si ar face orice sa interactioneze. Sa intri in jocul lor prostesc, sperand copilareste ca vei mai iesi cu viata de acolo, nesfasiat de cei care se ghideaza doar dupa legea junglei? O..dar regula lor este ca nu exista nicio regula...si vorba lui Negruzzi..."prosti...dar multi"!
Tot ce iti ramane de facut este sa ii privesti...superior sau nu...sa le zambesti politicos sau ironic...sa le spui sa nu te mai frece atat la creieri cu impresiile lor ca pot cumpara lumea daca vor si sa se mai duca o data in ma-sa daca nu au alta treaba...sau nu...
Stau si ma intreb daca nu cumva eu sunt cea care e inadaptata social si nu se poate masura in niste valori pe care nu pot sa le inteleg.
De ce si mai ales de cand impartim oamenii in functie de conturi din banca, in functie de ceasuri,masini, pantofi, genti sau dimensiunea silicoanelor? De ce frumusetea reala, frumusetea vie din ochii unei fete din statia de autobuz nu o mai cunoaste nimeni si nu mai este apreciata? De ce un zambet de la baiatul ala simpatic din colt nu mai insenineaza o zi intreaga doar pt simplul fapt ca baiatul ala simpatic nu cobora dintr-un bmw?
Unde a disparut originalitatea si mai ales personalitatea fiecaruia?

Sunt niste schimbari greu de asimilat pentru o persoana in care nu a murit orice simtire si care inca mai are entuziasmul si naivitatea sa creada intr-o schimbare....Schimbari carora a ales sa raspunda cu un zambet uneori superior...alteori ironic si de cele mai multe ori nepasator. Pentru ca asa ar trebui sa ii tratam....cu un miserupism agresiv, nu cu atentia pe care le-o dam. Sa ne uitam in ochii lor si sa le spunem :"Mi se rupe ca ti-ai luat 500 de genti hermes facute pe vapor!!! Mi se rupe ca a venit pitziponcul si te-a luat cu bugatti de la scara si te-au vazut vecinele si crapau de ciuda! Si mai ales mi se rupe ca esti proasta facuta gramada si nu poti sa articulezi 2 cuvinte fara sa ai privirea aia confuza!"