Povesti

Se regasea de multe ori in povestile spuse de altii..spuse de necunoscuti pe scene mari...sau spuse de copii la colt de strada. Parca cineva ii cunostea cele mai ascunse ganduri..parca ii stiau povestile pe care ei ii era atat de rusine sa le spuna. Erau povesti comune...gandite de mii de oameni simultan si spuse doar de cei mai vibranti, de cei care oricum nu mai au nimic de pierdut, ci doar de impartasit.

Ar fi vrut si ea sa spuna ce simte...dar totdeauna cuvintele i se opreau in minte si un gol ii cuprindea tot corpul...incepand cu stomacul. In schimb se regasea in litere...litere mici,mari, colorate sau abia vizibile...in insemnari de la sfarsitul caietelor sau in eseuri complicate. Avea senzatia atunci ca lumea e doar pentru ea...ca totul graviteaza in jurul e, dar totodata realiza ca undeva...in infinitatea secundelor si a stelelor...altcineva simte la fel si ca e doar o banala piesa intr-un joc stupid. DAR ei i se pareau atat de marete sentimentele ei!

Auzise o data o poveste complicata pe care a incercat mult timp sa o descifreze, dar esuase lamentabil pentru ca nu putea intelege cum cineva este condamnat pentru ca era diferit. Lumea ei se rezuma la libertate si la placere, fara prejudecati, fara ipocrizie, fara frustrari sau regrete. Ea isi dorea cuvinte spuse direct, pareri strigate in gura mare si curajul de a spune "DA" sau "NU".Pretextele o lasau rece, iar falsitatea o indigna peste masura.

Atunci...si-a dat seama ca se regaseste in experientele oamenilor care i se asemanau...oamenii liberi care aveau ceva de spus. Si a ales sa ignore lucrurile care nu ii erau compatibile si care o revoltau. :)