Anxiety

Pentru a doua oara in viata, ii era frica... frica sa nu faca vreo miscare gresita, vreun gest ce ar putea sa deranjeze sau sa dea vreo impresie gresita.Se gandea la consecinte insa pentru prima data, ii pasa de ce cred altii...nu chiar oricare altii ci doar aceia care isi faceau incet loc in viata ei. Parerile ei pareau niste lucruri minuscule, pierdute undeva prin ganduri fara vreo importanta majora, iar in comparatie cu ideile lui, ale ei pareau sterse si lipsite de imaginatie.
<Mi-e frica de gafele pe care as putea sa le fac intr-o simpla discutie cu tine....mi-e frica si simt ca peretii incep sa alerge o data cu gandurile mele de fiecare data cand vorbim. Si cateodata mi-e frica sa fiu eu, caci s-ar putea sa nu iti placa ceea ce sunt sau ceea ce am devenit.>>



Vroia doar o alta "fantezie de duminica" impreuna cu el, o alta dimineata lenesa cu soare intr-o zi de iarna, o alta melodie ce ii punea toate sentimentele si emotiile pe tava. Devenise dependenta de discutiile cu el ce durau pana noaptea tarziu sau dimineata devreme si nu mai avea rabdare sa astepte ceva palpabil, ceva real ce intarzia sa apara...un preludiu si o agonie ce se prelungeau la nesfarsit o macinau cate putin pe dinauntru, iar mintea ei nu mai putea tine pasul cu inima... Se urcase din nou in acelasi carusel de ganduri obsesive si isi punea mereu aceleasi intrebari ce asteptau un raspuns de nicaieri...
Trecutul se invalmasea cu prezentul intr-o bizarerie ce ea o numea "viata", caci fantome din trecut isi faceau simtita prezenta si acum, prin aparitii si disparitii inopinate...